Somn uşor.

Am început din nou să cred. Să cred în tine. Să cred în mine. Nu mai vreau să mergi înaintea mea şi să nu te urmez. Nu mai vreau să mergi în spatele meu şi să nu ştiu drumul. Pentru prima dată când o să pornim pe acelaşi drum şi să pornim cu acelaşi pas.
Vreau să te uiţi atentă şi să înţelegi. Vreau să îţi spun lucruri pe care deja le ştii, dar vrei să le auzi. Vreau să îmi şopteşti la ureche "te iubesc”, să te fac universul meu. Vreau să crezi în mine. Să crezi că pot schimba ceva. O să cresc. Îţi promit. Îţi promit tot. Şi nu o să ajungem în acelaşi loc niciodată. O să privim doar înainte. Mereu o să ne rătăcim. În vise, în lume, în cearşafuri. Chiar dacă nu mai ştiu să iubesc, promit să învăţ.
Acum află că sunt singur dar încă mai cred.
Mai cred în tine. Mai cred că mintea mă poate duce oriunde. Mai cred că ale mele gânduri vor schimba tot.
Mai cred că, rătăcind, o să te regăsesc. Undeva, cândva, te voi regăsi.
Şi chiar dacă numai în vise te mai văd, să ştii că încă te simt.?