De ce fugim de singuratate?

Am nevoie de o siguranta. Nu am nevoie de cineva sa îmi spuna cum sa respir. Încerc sa îmi dau seama de ce îmi caut un mulaj, o persoana care sa îmi satisfaca atât nevoile fizice cât si cele psihice, când pâna la urma tot ceea ce am nevoie este in mine. Ca si fiinte umane, ne caracterizeaza individualismul si suntem egoisti. De ce avem nevoie de o persoana care sa ne completeze când noi nu vrem sa fim completati? Simtim nevoia sa nu ne trezim în tot alte cearceafuri, sa nu fim luati drept curve, când, în fond, asta suntem, curve ale sentimentelor. Cautam sa fim protejati când nu avem nevoie de protectie. Ce avem noi de oferit? Este un sentiment placut,cel al sigurantei, dar nu te simti oare mai în siguranta atunci când esti constient de faptul ca nu ai nimic de pierdut? M-am ratacit în cearceaful tau, cautând fluturi, si nu am facut decât sa gasesc urme ale trecutului tau. Nu mai cred în nimic. Nu cred în sintagma început-sfârsit. Nu cred ca sunt al cuiva, nu cred ca pot fi al cuiva, nu cred ca pot oferi nimic. Sunt ca un magazin non-stop, dar fara marfa. Este trist sa te simti neputincios, urât,de ne-iubit, si sa mai visezi la altceva. La ce altceva? :) Arata-mi tu ceva concret, da-mi o aripa, si eu îmi voi lua zborul.